În iulie 1997, a fost adoptată de Parlamentul României şi promulgată de Preşedintele ţării Legea Asigurărilor Sociale de Sănătate – Legea nr. 145/1997. Aceasta a urmărit modelul de asigurări tip Bismark, cu asigurare de sănătate obligatorie, bazat pe principiul solidarităţii şi functionând în cadrul unui sistem descentralizat. Ea a intrat în vigoare, cu toate prevederile, începand cu 1 ianuarie 1999, dar a existat o perioadă de tranziţie în anul 1998, în care Direcţiile Sanitare Judeţene şi Ministerul Sănătăţii au administrat fondurile de asigurare. În consecinţă, de la 1 ianuarie 1999, conform legii, au funcţionat şi casele de asigurări ca instituţii publice autonome, conduse de reprezentanţii asiguraţilor şi patronatului, prin consiliile de administraţie, deci şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.