Până la apariţia Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, sistemul de ocrotire a sănătăţii a fost coordonat în mod centralizat de către Ministerul Sănătăţii prin cele 41 de direcţii sanitare judeţene, din care făcea parte si Direcţia Sanitară Braşov, şi direcţia sanitară a municipiului Bucureşti, constituit dintr-o reţea de spitale, policlinici, dispensare şi alte unităţi sanitare. În plus, existau şi un număr de spitale, institute şi centre naţionale de înaltă specializare direct subordonate Ministerului Sănătăţii, precum şi reţele medicale paralele, în subordinea Ministerului Transporturilor, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Serviciului Român de Informaţii, care furnizau servicii medicale şi răspundeau de ocrotirea sănătăţii pentru o anumită categorie de populaţie.


        În perioada 1990-1998, s-a utilizat un sistem dualist de tipul finanţare de la bugetul de stat/finanţare complementară – fond special de sănătate (O.G. nr. 22/1992), precum şi finanţare externă – împrumuturi de la Banca Mondială (Legea nr. 79/1991), fonduri Phare şi donaţii.


        Începutul reformei sanitare a presupus reorganizarea serviciilor de sănătate şi a sistemului de finanţare a serviciilor de sănătate.


        Principiile de organizare ale sistemului sanitar s-au îmbunătăţit simţitor prin acces gratuit la serviciile medicale, asistenţa medicală cu plată, acoperire naţională, transferul responsabilităţilor – Direcţiile Sanitare Judeţene, Colegiul Medicilor din România, alegerea liberă a medicului, apariţia noţiunii de «medic de familie» şi apariţia sectorului privat.


      În iulie 1997, a fost adoptată de Parlamentul României şi promulgată de Preşedintele României Legea Asigurărilor Sociale de Sănătate – Legea nr. 145/1997. Aceasta a urmărit modelul de asigurări tip Bismark, cu asigurare de sănătate obligatorie, bazat pe principiul solidarităţii şi funcţionând în cadrul unui sistem descentralizat. Ea a intrat în vigoare, cu toate prevederile, începând cu 1 ianuarie 1999 dar a existat o perioadă de tranziţie în anul 1998 în care Direcţiile Sanitare Judeţene şi Ministerul Sănătăţii au administrat fondurile de asigurare. În consecinţă, de la 1 ianuarie 1999, conform legii au funcţionat şi casele de asigurări ca instituţii publice autonome, conduse de reprezentanţii asiguraţilor şi patronatului prin consiliile de administraţie, deci şi CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI BRAŞOV.

 

Implementarea sistemului de asigurări de sănătate şi organizarea CNAS şi a instituţiilor sale teritoriale.

       Legea 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, primul act normativ care a introdus principiile asigurărilor sociale de sănătate, a venit cu caracteristici noi şi democrate (cuprindere obligatorie a populaţiei într-un sistem unitar de protecţie socială, alegerea liberă a medicului, unităţii sanitare şi a casei de asigurări de sănătate, acordare pachet definit de servicii medicale – reglementate prin Contractul–cadru, finanţare prin contribuţii şi subvenţii de stat, echilibru financiar, funcţionare descentralizată, solidaritate şi subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor, echitate, accesibilitate în acordarea serviciilor medicale).

         În perioada 1997 – 2001, Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 a fost modificată succesiv prin O.U.G. nr. 30/1998, OUG nr. 72/1998, O.U.G. nr. 180/2000.


        Începând cu data de 20 noiembrie 2002 (data apariţiei în Monitorul Oficial), Legea asigurărilor sociale de sănătate nr.145/1997 a fost abrogată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 – privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate (art. 108).


        Din luna 17 noiembrie 2005 s-a publicat Ordonanţa de urgenţă nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, astfel că CNAS a preluat, de la 01.01.2006, o atribuţie de care ani de zile a aparţinut Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale. Apariţia Ordinului Nr. 60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate este pasul logic care a urmat.


        Începând cu anul 2006 sistemul de asigurări de sănătate se pregăteşte pentru schimbări substanţiale, prin aprobarea de către Parlamentul României a pachetului de legi privind reforma în domeniul sanitar, Legea nr. 95/2006.