Până la apariţia Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, sistemul de ocrotire a sănătăţii a fost coordonat în mod centralizat de către Ministerul Sănătăţii prin cele 41 de direcţii sanitare judeţene, din care făcea parte si Direcţia Sanitară Galați, şi direcţia sanitară a municipiului Bucureşti, constituit dintr-o reţea de spitale, policlinici, dispensare şi alte unităţi sanitare. În plus, existau şi un număr de spitale, institute şi centre naţionale de înaltă specializare direct subordonate Ministerului Sănătăţii, precum şi reţele medicale paralele, în subordinea Ministerului Transporturilor, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Serviciului Român de Informaţii, care furnizau servicii medicale şi răspundeau de ocrotirea sănătăţii pentru o anumită categorie de populaţie.
        În perioada 1990-1998, s-a utilizat un sistem dualist de tipul finanţare de la bugetul de stat/finanţare complementară – fond special de sănătate (O.G. nr. 22/1992), precum şi finanţare externă – împrumuturi de la Banca Mondială (Legea nr. 79/1991), fonduri Phare şi donaţii.
        Începutul reformei sanitare a presupus reorganizarea serviciilor de sănătate şi a sistemului de finanţare a serviciilor de sănătate.
        Principiile de organizare ale sistemului sanitar s-au îmbunătăţit simţitor prin acces gratuit la serviciile medicale, asistenţa medicală cu plată, acoperire naţională, transferul responsabilităţilor – Direcţiile Sanitare Judeţene, Colegiul Medicilor din România, alegerea liberă a medicului, apariţia noţiunii de «medic de familie» şi apariţia sectorului privat.
      În iulie 1997, a fost adoptată de Parlamentul României şi promulgată de Preşedintele României Legea Asigurărilor Sociale de Sănătate – Legea nr. 145/1997. Aceasta a urmărit modelul de asigurări tip Bismark, cu asigurare de sănătate obligatorie, bazat pe principiul solidarităţii şi funcţionând în cadrul unui sistem descentralizat. Ea a intrat în vigoare, cu toate prevederile, începând cu 1 ianuarie 1999 dar a existat o perioadă de tranziţie în anul 1998 în care Direcţiile Sanitare Judeţene şi Ministerul Sănătăţii au administrat fondurile de asigurare. În consecinţă, de la 1 ianuarie 1999, conform legii au funcţionat şi casele de asigurări ca instituţii publice autonome, conduse de reprezentanţii asiguraţilor şi patronatului prin consiliile de administraţie, deci şi CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI GALAȚI.

 

Implementarea sistemului de asigurări de sănătate şi organizarea CNAS şi a instituţiilor sale teritoriale.

       Legea 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, primul act normativ care a introdus principiile asigurărilor sociale de sănătate, a venit cu caracteristici noi şi democrate (cuprindere obligatorie a populaţiei într-un sistem unitar de protecţie socială, alegerea liberă a medicului, unităţii sanitare şi a casei de asigurări de sănătate, acordare pachet definit de servicii medicale – reglementate prin Contractul–cadru, finanţare prin contribuţii şi subvenţii de stat, echilibru financiar, funcţionare descentralizată, solidaritate şi subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor, echitate, accesibilitate în acordarea serviciilor medicale).

         În perioada 1997 – 2001, Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 a fost modificată succesiv prin O.U.G. nr. 30/1998, OUG nr. 72/1998, O.U.G. nr. 180/2000.

        Începând cu data de 20 noiembrie 2002 (data apariţiei în Monitorul Oficial), Legea asigurărilor sociale de sănătate nr.145/1997 a fost abrogată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 – privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate (art. 108).

        Din luna 17 noiembrie 2005 s-a publicat Ordonanţa de urgenţă nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, astfel că CNAS a preluat, de la 01.01.2006, o atribuţie de care ani de zile a aparţinut Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale. Apariţia Ordinului Nr. 60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate este pasul logic care a urmat.

        Începând cu anul 2006 sistemul de asigurări de sănătate se pregăteşte pentru schimbări substanţiale, prin aprobarea de către Parlamentul României a pachetului de legi privind reforma în domeniul sanitar, Legea nr. 95/2006.

 

Evoluția sistemului de asigurări sociale de sănătate după intrarea României în UE

Intrarea României în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, a adus noi responsabilități caselor de asigurări de sănătate, legate de emiterea cardului european de asigurat CEAS, a certificatului de înlocuire a cardului şi a formularelor europene E*** (redenumite recent S), precum şi de gestionarea decontărilor tratamentelor în străinătate a asiguraţilor, respectiv a tratamentelor acordate în ţara noastră a asiguraţilor din alte state europene.

În luna noiembrie 2008 a intrat în faza de operare proiectul Sistemului Informatic Unic Integrat al Asigurărilor Sociale de Sănătate (SIUI). Proiectul în valoare de aproape 120 milioane euro a fost lansat în anul 1999, dar din cauza unor contestaţii şi a unor dificultăţi financiare construirea propriu-zisă a început în anul 2002. Totodată, şi operaţionalizarea SIUI a fost decalată, atât din cauza întârzierii cu care a început construirea sistemului, cât şi a modificărilor proiectului iniţial care au devenit necesare pe parcurs.

În pofida scepticismului cu care a fost privit la început de o parte a furnizorilor de servicii medicale şi a opiniei publice, SIUI a permis treptat eficientizarea gestionării sistemului de asigurări sociale de sănătate, acest proiect fiind completat cu cel al reţetei medicale electronice SIPE, devenit operaţional la 1 iulie 2012, precum şi cu cel al dosarului electronic al pacientului DES, devenit operaţional în luna aprilie 2014. Seria proiectelor de informatizare a sistemului de sănătate din România va continua cu introducerea cardului naţional de sanatate, care se află  în plină desfăşurare.