Operator de date cu caracter personal – Notificare ANSPDCP Nr. 48

Poliartrita reumatoida reprezinta reumatismul inflamator cel mai frecvent, ea afectand aproximativ 1% din populatia generala. Netrata sau tratata necorespunzator are de obicei o evolutie severasi progresiv agravanta, generand durere si inflamatie articulara, distructii osteo¬cartilaginoase si handicap functional. Severitatea bolii rezulta din faptul ca peste 50% din pacienti isi inceteaza activitatea profesionala in primii 5 ani de boala, iar la 10% din cazuri apare o invaliditate grava in primii 2 ani de evolutie. Aparitia unor leziuni viscerale este responsabila de o scurtare a duratei medii de viata cu 5 pana la 10 ani. Rezulta astfel ca poliartrita reumatoida reprezinta nu numai o importanta problema medicala ci si o problema sociala, de sanatate publica.

 

Obiective propuse: asigurarea tratamentului optim cu produse biologice (infliximab, etanercept, adalimumab), recomandat in formele severe de poliartrita reumatoida, la pacientii care nu au raspuns la terapia standard a bolii.

 

1. Criterii de includere a pacientilor cu poliartrita reumatoida in tratamentul cu blocanti de TNF a (cumulativ):

a) diagnostic cert de PR conform criteriilor ACR (revizia 1987);

 

b) pacienti cu artrita reumatoida severa, activa, in ciuda tratamentului administrat, prezentand cel putin: 5 sau mai multe articulatii cu sinovita activa (articulatii dureroase si tumefiate) + 2 din urmatoarele 3 criterii:

 

redoare matinala peste 60 minute

VSH > 28 mm la o ora

proteina C reactiva > 20 mg/l (determinata cantitativ, nu se admit evaluari calitative sau semicantitative).

 

c) numai la cazurile de poliartrita reumatoida care nu au raspuns la terapia standard a bolii, corect administrata (atat ca doze, cat si ca durata a terapiei), respectiv dupa utilizarea a cel putin 2 solutii terapeutice remisive standard, cu durata de minim 12 saptamani fiecare, dintre care una este obligatoriu sa fie reprezentata de Methotrexat, cu exceptia cazurilor cu contraindicatie majorasi dovedita la acest preparat. Definirea unui caz ca fiind non¬responsiv la terapia standard se face prin persistenta criteriilor de activitate (vezi mai sus, punctul b), dupa 12 saptamani de tratament continuu, cu doza maxima uzual recomandata din preparatul remisiv respectiv.

 

De exemplu:

Methotrexat – 20 mg/saptamana,

Salazopirina – 3000 mg/zi, 

Leflunomid – 20 mg/zi, 

HCQ – 400 mg/zi, 

Ciclosporina A 3 – 5 mg/kgc/zi, 

Azatioprina 100 mg/zi, 

Saruri de Aur – 50 mg/saptamana, etc.

 

In cazul in care din motive de toleranta nu sunt indeplinite criteriile privind doza sau durata curei cu un preparat remisiv, acesta nu va fi luat in calcul pentru indicarea terapiei cu blocanti TNF. 

 

2. Scheme terapeutice:

La bolnavii la care sunt indeplinite criteriile privind initierea terapiei cu blocanti TNF medicul curant va alege, functie de particularitatile cazului si caracteristicile produselor disponibile, preparatul blocant TNF, pe care

il considera adecvat, urmand apoi schema proprie de administrare pentru fiecare dintre acestea, astfel: 

 

a) infliximab: se utilizeaza de regula asociat cu MTX, in doze de 3 mg/kgc, in PEV, administrat in ziua 0 si apoi la 2 si 6 saptamani, ulterior la fiecare 8 saptamani. In caz de raspuns incomplet se poate creste treptat doza de infliximab pana la 10mg/kg.corp sau se poate reduce treptat intervalul dintre administrari pana la 4 saptamani. 

 

b) etanercept: 25 mg de 2 ori pe saptamana, subcutanat; pentru a asigura eficacitatea maxima se recomanda utilizarea asociata cu MTX (atunci cand acesta nu este contraindicat, din motive de toleranta). 

 

c) adalimumab: 40 mg o data la 2 saptamani, subcutanat; in caz de raspuns insuficient se poate administra in doza de 40 mg o data pe saptamana. Pentru a asigura eficacitatea maxima se recomanda utilizarea asociata cu MTX (atunci cand acesta nu este contraindicat, din motive de toleranta).

 

Criterii de evaluare a raspunsului la tratament:

 

 

Tratamentul biologic anti TNF alfa este continuat atata vreme cat pacientul raspunde la terapie (indeplinind criteriile de ameliorare deja enuntate) si nu dezvolta reactii adverse care sa impuna oprirea terapiei. La pacietii non-responderi la tratametul biologic administrat sau care au dezvoltat o reactie adversa care sa impuna oprirea respectivului tratament, in baza unui referat medical justificativ, motivat cu documente medicale, se poate propune initierea tratamentului biologic cu un alt preparat anti TNF alfa (pe care pacientul nu l-a mai incercat).

 

Recomandari privind utilizarea unor terapii remisive de a doua intentie (optiune):

 

1. Leflunomid (LEF): 20 mg/zi (posibil precedat de o doza de incarcare de 100 mg/zi, timp de 3 zile). Este o alternativa la bolnavii care nu tolereaza MTX sau raspund partial la acesta. Se prescrie in cazul in care terapia corect administrata, in doze maxim permise (cu conditia tolerantei bune), timp de cel putin 3 luni cu MTX si/sau SSZ nu a dat rezultate. Are o latenta foarte mare in organism. Este teratogen la ambele sexe, necesitand metode contraceptive (la femeile fertile pana la 2 ani de la intreruperea tratamentului; mai devreme impunand masuri de wash¬out cu masurarea metabolitilor activi ai produsului). EMEA atentioneaza asupra contraindicatiei sau prudentei la bolnavii cu afectiuni hepatice preexistente.

 

2. Ciclosporina (CsA): utila in cazurile refractare de PR, care nu au raspuns la terapiile conventionale (cel putin MTX si/sau SSZ si/sau LEF). Se incepe cu 2,5 mg/kg/zi divizat in 2 prize si se creste cu 0,5 mg/kg/zi la fiecare 2-4 sapt, pana la raspunsul optim, dar nu mai mult de 5 mg/kg/zi. Este nefrotoxica, creste TA.

 

Nota: Medicul specialist reumatolog sau specialist boli interne cu competenta de reumatologie sau specialist recuperare cu competenta de reumatologie completeaza fisa pacientului care contine date despre: diagnosticul cert de poliartrita reumatoida dupa criteriile ACR; istoricul bolii (debut, evolutie, scheme terapeutice anterioare – preparate, doze, evolutie sub tratament, data initierii si data opririi tratamentului); recomandarea tratamentului cu agenti biologici (justificare); starea clinica (numar de articulatii dureroase/tumefiate, redoare matinala, deficite functionale) si nivelul reactantilor de faza acuta (VSH, CRP).

 

Medicul curant care intocmeste dosarul poarta intreaga raspundere pentru corectitudinea informatiilor medicale furnizate, avand obligatia de a pastra copii dupa documentele sursa ale pacientului si a le pune la dispozitia Comisiei de specialitate la solicitarea acesteia. Va fi asigurat permanent caracterul confidential al informatiei despre pacient. Medicul curant va solicita pacientului sa semneze o declaratie de consimtamant privind tratamentul aplicat si prelucrarea datelor sale medicale in scopuri stiintifice si medicale.

 

3. Criterii de excludere din tratamentul cu blocanti de TNF a a pacientilor:

pacienti cu infectii severe precum: